Pe dreapta, cu perna.

Stii ce-mi place, de fapt, cel mai mult la tine? Dimineata.
Si ai patul pus altfel decat al meu. Eu, care dorm pe dreapta, stau mereu cu spatele la lume, cu fata bagata cat mai in perete, cand sunt acasa. La tine n-am cum sa fac asta, asa ca dorm la margine, indreptat spre camera. E frumos ca ne culcam mereu la aceleasi ore (sau poate eu ma fortez sa ma pun la somn cand o faci si tu?); ca tu te asezi in locul tau, aproape de perete, pe dreapta, si eu in al meu. Si mereu dorm cu perna la tine, desi acasa nu pot niciodata... Ma pupi pe ceafa si eu iti iau mana, care, cumva, mereu se strecoara pe pieptul meu, si o strang aproape de obrazul stang. Si dormim.

Dar diminetile; diminetile-s cele mai faine. Stiu ca mereu te intorci cu spatele la mine peste noapte, ca ma trezesc, da' nu ti-o zic niciodata. Si dimineata te intorci iar spre mine, iti pui mana la locul ei, in dreptul inimii mele, pana ce esti sigur ca m-ai trezit. (Stii? Mereu ma trezesc inaintea ta, de fapt:) ). Ne ridicam amandoi, unul cu spatele la celalat si nu ne dam dimineata buna, ca nu suntem in stare. Intrebarea mereu e: "Pe care-o vrei?". Si, la fel, mereu iti raspund ca pe cea verde, ca patura portocalie e a ta. Tu o tii pe a ta pe umeri, eu o port ca o toga.

Si ne taram, incet-incet, spre masuta noastra din fier forjat si sticla. Ti-am mai zis: aia sigur a fost facuta pentru o gradina! dar parca e mai frumoasa in camera. Cafea. Patru de zahar pentru mine, mult lapte. Tie, amara, sa te trezesti. Tigarile-s pe masa. Si doua brichete. Si scrumiera. Imi plac primele fumuri, ca te uiti fix in ochii mei cand le tragi. Eu nu pot sa ma uit calumea, ca bate soarele, si mereu te apuca rasul. Atunci incepe dimineata, dupa ce radem...

I'll come back when it's over...

Am tot vorbit in ultima vreme cu diversi oameni, oameni la intamplare, mai deschisi la minte, mai inchisi. Mai cum or fi ei, dar in fine, oameni. Am auzit cum unii si-ar dori sa se opreasca timpul pentru toata lumea in afara de ei si sa aiba resurse aproape nelimitate de Mars (prefer Twix, totusi), am auzit cum unii si-ar dori o punga/un sac, de unde sa poata scoata absolut tot ce si-ar dori (da, gen Mos Craciun)... Si tot felul de alte povesti.

Eu imi doresc de ceva vreme ce vor "cei mari" de cateva ori pe zi: sa fiu iar copil. Bine, toata dorinta asta pleaca in primul rand din dorinta de timp liber, poate; cert e ca vreau sa fiu iar copil, dar mi-as dori si sa nu fi uitat toate lucrurile pe care le stiu acum. Informatii, matematica, cartile citite, engleza, versurile, poeziile - pe toate sa le tin minte. Nu vreau sa ma duc acolo ca sa o iau de la capat. Vreau sa schimb ceva; nu in statutul de "child prodigy" ci doar asa. Ceva mic, ceva marunt. Sa fiu altfel decat am fost, sa cresc altfel. Mi-ar placea sa citesc mai mult decat am citit cand eram mic. Creierul oare ar fi in stare sa inregistreze si sa inteleaga toata informatia? Ar trebui...

Stiu ca nu-i mare chestie. Si probabil-sigur nu-s primul si nici ultimul cu ganduri de genul... Dar acum, ma asteapta Murakami pe pat. Miercuri plec; o zi in plus in Iasi. Parca nu mai sunt atat de incantat, dar decat sa stau si sa stau si sa stau... :)

... no need to say goodbye.

Afterparty

Am fost la Bucuresti (iar, ce chestie). Am terminat-o cu meditatiile pana in august, din fericire...
Concert: Patrice si Killers. Nu stiu ce mi-a placut mai tare: faptul ca Patrice a stiut sa faca show? Ca am fost plouat de am avut ceasul pana ieri plin de apa? Ca am urlat pe FIECARE piesa de la Killers?... Eh, foarte tare. N-am facut poze, DAR am stat in primul rand. Si mi-am cumparat Hot Fuss, pentru ca nu stiu cand reusesc sa il mai gasesc la noi, iar de pe Amazon nu dau o comanda decat cand am sa ma sinchisesc sa-mi pun banii pe card...

Am fost singur acasa toata saptamana, ai mei fiind in Bulgaria, la mare. Ci fain! Am facut tiramisu! Si l-am mancat pe tot. Am facut tort de ciocolata/trufe. Si, l-am mancat pe tot. Am facut paste la cuptor. Evident, le-am mancat. O tava intreaga. Si am facut si paella si cordon bleu... Da, le-am mancat.
Duminica seara aveam 69 de kg (la un metru' si op'zashi). Azi am 72 si ceva. Si da, ma plang si nu fac nimic sa scap de burta!

Nu m-am plictisit deloc, desi am zis ca ma plictisesc. Am suferit putin din lipsa de companie, ce-i drept, da' trece si asta. Am si suparat pe cineva, si, si pe calea asta, tin sa-mi cer scuze pentru ce-am zis!:)

Joi plec. Nu mai rezist si nu cred ca am rezistat vreodata sa stau inchis intr-un loc, fara sa fac absolut nimic. Asadar, joi plec. Ma duc la Iasi pentru vo' 6 ore. De acolo, 15 ore in Suceava. Urmeaza Cluj, unde ma gandesc la vreo 67 ore (2 zile juma'), dupa care Sighisoara - 5 ore, Brasov cu 16 ore, noaptea fiind inclusa in pachet; Sibiu, unde stau 24 de ore si 10 minute si apoi Timisoara, cu ori 19 ori 29 ore. In fine: Bucuresti, unde mai mult de 3 ore nu stau nici batut si vin acasa!
Mie-mi suna destul de distractiv...
Si, daca e cineva tentat, joi la 03:38 am plecat din Onesti! Life's random, innit? Might as well be random ourselves...! =D

Decemberists - Sons and daughters

When we arrive, sons and daughters
we`ll make our homes on the water.
We`ll build our walls - aluminum
we`ll fill our mouths with cinnamon, now.

Caldura in degrad'e

*Cer scuze, domnu' Razvan. Nenea Molko a aruncat Roua Muntilor peste public, in timpul concertului de la Romexpo. (Sa fi fost mai multe? Oricum, buna apa!:) )

Ma bucur ca am terminat de citit si Anansi Boys. Ar mai fi M is for Magic... Cat de curand, cat de curand:)

Plimbarea cu autocarul, o placere ca intotdeauna. Cum intrai, placut. Pe masura ce mergeai in spate, totusi, devenea din ce in ce mai cald. 31 de grade, pe putin, iar aerul conditionat a fost dat pe cald tot drumu. Patru ore si ceva de caldura insuportabila, de transpirat pe scaun... M-am gandit atunci, destul de mult. Am incercat chiar sa-ti fac un portret, sa stii. Culmea, n-am reusit; probabil cand am sa te cunosc, am sa stiu ca e vorba de tine.

Cred ca te-as prefera facut din bucatele, sau sa te cos eu, incet incet, cu cate ceva din fiecare om care-mi place. Orientativ, tre' sa ai putina barba (doar putina) si sa-mi pari frumos. In rest, toate bucatelele din care vreau sa fii facut sunt doar intelectuale, spirituale... Cumva, cel mai tare mi-as dori sa stii sa ma iei in brate, cum inca n-a reusit nimeni. Sa ma simt in siguranta, sa ma iei in brate cand plang de nervi, si cand imi dai drumu sa plang de fericire si sa rad copilareste. Ba sa si intelegi ca-mi place sa fiu copil, ca urasc sa-mi fac planuri si ca la 2 noaptea imi place sa ma ridic din pat bosumflat si sa ma duc sa fumez o tigara si sa mananc miere cu lingurita sau cu degetele. Si ziua sa ma intelegi cand zic ca n-am chef de tine, si eu sa te inteleg pe tine cand imi zici acelasi lucru, da' sa stim ca nu o spunem serios; sa ma lasi sa-mi ascult muzica in liniste, sa avem prietenii nostri personali, nu doar prieteni comuni.

Vorbeam cu Sebi aseara despre tine. Am adormit plangand, bineinteles, dar mi-e mai bine azi.

Pentru moment: Tori Amos - Carbon

Povestea mea: "Cum m-a stropit Brian Molko"

Am reusit sa imi cumpar Coraline si Anansi Boys si Endless Nights weekendul asta, in sfarsit (shame on me ca mi le-am luat abia acum!). Ah, si Manic Street Preachers - Journal for Plague Lovers, Tori Amos - Abnormally Attracted to Sin, To Venus and Back si Placebo - Battle for the Sun. Da, sunt un nesimtit si am piratat pana acum, dar mereu cand gasesc ceva ce ascult, chiar daca stiu albumul pe de rost, si am si bani, imi cumpar. :)

Si am fost pe o banca in Gradina Icoanei si in vreo 2 ore juma' am citit Coraline. Am infulecat-o, de fapt. Si jumatate de Anansi Boys. Genial omu' asta. Absolut genial.

Si am fost la concertul Placebo. Pardon, ca sa citez publicul: "Pla-SIII-bo". Oricum, foarte, foarte tare a fost. M-a stropit Brian Molko! Bietul om a aruncat o sticla de apa peste public (din care a baut!). Ce mandru ma simt. 

Concertul, nu spun nu, a fost genial. Faptul ca a fumat pe scena, iarasi nu mi se pare un lucru extraordinar, pentru ca o fac si altii. Ca a pus accentul pe chestia asta, da, bravo lui. Stie cum sa manipuleze si are felicitarile mele. Melodiile, desi nu le-am stiut pe toate, mi s-au parut potrivite pentru public. Ce n-am inteles totusi: pipitele care invata pe de rost setlistul, deci implicit si piesele ce urmeaza sa fie cantate, ca sa se dea mari ca sunt "fani adevarati"...  In fine, cu bune, cu rele, concertul a fost foarte tare. 

De atunci, plictiseala si Neil Gaiman. Maine, inca un drum la Bucuresti, pentru ca nu se poate altfel si miercuri: The Killers! Daca la Placebo, fata de care nu sunt decat un om care asculta din cand in cand, am urlat cum am urlat, mi-e si frica sa ma gandesc ce or sa pateasca corzile mele vocale dupa Killers! (A se citi: Abia astept! =D)

Pana atunci, totusi, Neil ma asteapta pe pat.

This is home

We are miracles and we're not alone.

Buna dimineata mie! N-am mai baut apa statuta de cu seara intr-un pahar de vreo cativa ani buni; pana azi adicatelea. Si am mai si adormit greu (undeva pe la 3), perfect constient de faptul ca azi trebuie sa ma trezesc devreme, sa fac curat, sa-mi fac bagajelul si sa pornesc incet-incet catre Bucuresti. 

(Si da, inca nu am reusit sa ma reapuc sa scriu cu diacritice! Sunt lenes, ce sa-i fac.)

Si stiu si de ce am adormit greu: am visat cu ochii deschisi. De fapt, am observat ca e regula la mine de acum sa adorm abia dupa ce-mi fuge mintea cate o ora, doua, cand ma bag in pat, la cine stie ce, iar apoi pe timpul noptii nu tin minte sa visez nimic. Ei, si visele astea sunt bune de ceva. Oricum, am ajuns la simpatica concluzie ca trebuie neaparat sa gasesc pe cineva pe strada, la un moment dat si perfectly random si sa il/o chem pe o bordura cu mine, sa servim un pateu(sau orice altceva de genul), un colt de paine si o rosie sau doua. Fara fucrulite si servetele si rosii taiate sau cine stie ce. Ati inteles sigur ideea. Mai mult, Bucurestiul mi se pare cel mai potrivit oras pentru asa ceva. Ah, si, tinuta de seara neaparat. E mai mare contrastul asa. :)

Ah, si, Octavian, cand ma fac mare vreau sa ma fac intai arhitect si apoi ţăran. Mai exact, pe la vreo 40 de ani sau asa ceva, cand ma plictisesc de alergat in stanga si in dreapta, vreau sa-mi iau o casa la tara, da' sa fie undeva linistit si fara vecini bagareti. Si din banii stransi pana atunci sa-mi fac casa, sa imi ramana destui bani cat sa platesc curent electric(daca e cazul. Nu tin mortis sa am electricitate, dar e un plus:P ) si sa-mi sap o fantana. Buteliile nu ma deranjeaza si oricum o sa am si pensie. Si vreau sa-mi cresc singur animale, si vreau o curte cat aveam la tara cand eram mic, adica destul de mare cat sa am si vie, rosii, vinete, ardei, pastai, cartofi si vreo 10 pomi de diverse tipuri. Si gaini! Eventual o vaca, dar gaini neaparat, ca mi-s dragi.

Atat. Pentru azi: Switchfoot - This is home